Cladirea a fost realizata pe un amplasament aflat intre doua parcele deja construite. Aceasta pozitionare determina o perceptie liniara laterala si nu volumetrica. De aceea s-a optat pentru un corp paralelipipedic care foloseste eficient terenul si care concentreaza eforturile arhitecturate asupra zonei dinspre strada. Aici se creeaza o inflexiune care dinamizeaza forma si sugereaza deschiderea catre lacul si parcul din fata. La acest prim gest se adauga o fragmentare consecventa a volumului prin decupaje, copertine, terase, avansari si retrageri ale anvelopantei in fata si in spatele structurii. Aceasta din urma devine un element compozitional major, exprimand ideea de schelet, in jurul caruia se articuleaza volumul proproiu-zis. Fragmentarii ansamblului ii corespund variatii in tratarea fatadei care umanizeaza scara cladirii si raspund unor situatii particulare: astfel pe fatada de sud-est, protiunea din fata casei invecinate este tratata ca un perete cu goluri, preluandu-i astfel ideea arhitecturala.
